Ganduri pentru puiul meu! - de la Cathy

"Bine ai venit, micuta buburuza! te-am vazut in fotografia pusa pe fb..esti o dragalasa si-o finuta! sa speram ca lumea asta sa te primeasca cu drag, sa te lase sa te dezvolti in ce directie vrei si sa-ti ofere tot ce e mai bun :)
am vazut ca semeni cu tati. cred ca e ffff mandru de mica lui comoara si ca te soarbe din priviri. asa-s parintii, obisnuieste-te sa fii iubita, privita, imbratisata, leganata si obisnuieste-te cu adultii astia care vor incepe sa se strambe in fata ta, doar doar or capata un zambet :)
speram sa fii sanatoasa, sa o lasi pe mami sa se odihnesca si sa papi bine sa cresti maruta si sa incepi sa trabaluiesti si tu prin mica lume a unui apartament de capitala. asa ca sa se planga mami ca nu mai are timp de ea, ca toata ziua te pazeste si fuge dupa tine. dar cine are un puiut scump??
ma bucur enorm pt voi. m-am rugat mult sa va fie bine si sa se nasca, sa descoperiti miracolul vietii si bucuria de-a fi parinti :) sa dea D-zeu sa ne intalnim curand si sa avem multe alte motive de bucurie!
va tzucam pe toti, nu asa de mult pe voi, parintii ci fff mult pe Tania, buburuza mica"

A fost ultima noapte in care am fost atat de aproape una de alta. Cand mi-am uitat cotul pe tine nu ai lovit atat de tare cum loveai pana acum, ci incetisor ca o mangaiere. Simteai si tu emotia mea puisor? O sa avem de acum multe nopti una langa alta. Eu nu o sa-mi mai imbratisez brtica sub care dansai uneori in miez de noapte, ci o sa imbratisez puiul mic si dragalas care vei fi. Si cu siguranta vei fi pentru mine si pentru tati cea mai de pret comoara de pe lumea asta!

Privind in urma

  Astazi am implinit 37 saptamani. Bubulina e maricica si are picioruse lungi, pe care le intinde cat poate  si cat rezista pielea mea. Nu am crezut vreodata ca am sa vad  o burta in colturi!
  Oricand ar vrea sa vina, ar fi de acum un bebelus la termen. Bebelusul nostru!! va dati seama?!
  Privind in urma acestor saptamani constientizez ca nu am avut o sarcina grea. Fara greturi, sau daca au fost au trecut cu mancare multa si variata. Cu multe dureri de spate si intepeniri, cu frustrarea de a nu fi in stare sa ajung singura la baie. Cu stresul la munca- aici chiar imi vine sa-mi dau palme, dar mi-a trecut; mi-am facut prioritizarea lucrurilor in viata mea; si ghiciti ce?! munca a ajuns pe loc codas. Cu grijile legate de sanatatea puiului din pantecele mele - cel mai crunt lucru prin care poate trece un parinte. Cu depresia de prin lunile 5-6 de care cred ca nu m-am lasat doborata; hormonii bata-i vina! Cu caldurile din ultimele zile, care ma fac sa ma simt un hipopotan esuat in desert; si cu picioarele de Shrek si transpiratiile curgand pe mine ca sub un dus imaginar.
  Pentru doctorita mea nu cred ca am fost o gravida problema. De obicei ma intreba: "ce probleme au mai aparut?", eu veneam cu lista, mereu ciuntita, ca de! am devenit si mai senila decat eram, si la final adaugam "dar toatea astea sunt normale in sarcina, nu?!". A ramas uimita cat de impacata eram cu toate. Vestea puiutului a venit cand nu mai speram, este minunea noastra! Cate nu esti dispus sa faci pentru o minune!!!
  Pastrez de multi ani  o foaie cu o intrebare simpla adresata lui Theo "ce ai vrea sa schimbi la Talida?", cu raspunsurile: 1. sa ceara ajutorul si sa nu fie orgolioasa 2. timiditatea. Atat ar fi vrut sa schimbe Theo-omul bun de langa mine. Si sarcina cred ca a lucrat si asupra punctului 1 si a celui de-al doilea.
  In cateva zile vom afla si cum se hotaraste Bubulina sa vina pe lume si cata rabdare mai are. Se spune ca un bebelus vine atunci cand simte ca totul ii este pregatit. Mai avem ceva pregatiri, asa ca o rog frumos sa stea cumintica inca putin, asa ca sa aiba mami-Tali si tati-Theo un leusor veritabil!

S-a schimbat ceva...

 
  De la inceputul sarcinii, ma bate la cap o prietena- Cathy, cu o serie de intrebari: "s-au schimbat gusturile tale? iti place ceva mai mult-ceva care nu-ti placea inainte?" Nu am stiu ce sa-i raspund pe moment. Dar de pe la vreo 5 luni, pot sa-i raspund: "DA! Sunt nebuna dupa pantofi cu toc, dar sa fie cat mai colorati". Prin toc a se intelege toc peste 10 cm. Sunt in stare sa sar peste rafturi, sa raman cu gatul stramb uitandu-ma "in treacat" intr-o vitrina cu asemenea "delicii", sa urmaresc pe strada, fara rusine, o pereche de picioare innobilate de asemenea minunatii.
  In cei 33 de ani de viata nu am acordat prea multa atentie hainelor (trebuie sa fie de material cat mai natural si sa nu sfideze "estetica mea"), saloanelor cosmetice, shoppingului, iesirilor la cafea de genul "tu, fata, tu!". Incaltaminte cu toc port o data sau de doua ori pe an!
Deci, ce e cu mine?!?
  Daca si bietul Theo a ajuns sa-mi spuna: " sa nu te opresti pe la magazinul cu papucei decat dupa ce ai trecut sa platesti abonamentul medical"; -"asa ma crezi tu pe mine?! atata incredere imi acorzi dupa atata timp?"; -"in tine am incredere! in ce te transforma asta mica, nu!!!"
    In afara ca sunt o viitoare mamica de fetita alta scuza nu am! :P

Vestea cea mare

 Vestea prezentei tale, draga mea buburuza, am dat-o lui tati  la o saptamana dupa ce am fost eu 100% sigura ca ti-ai inceput aventura. Nu a fost iesit din comun; la parterul firmei la care lucram, el intrebandu-ma de  oferta care i se facuse; i-am spus doar ca  trebuie sa tinem cont de un sufletel care o sa vina. Ochi frumosi ai lui tati s-au facut rotunzi si a inceput sa zambeasca; a fost prima data cand te-a cautat "cu raze X", s-a uitat la tine si  ti-a zambit.
 Apoi dupa vreo 2-3 saptamani am inceput sa-i anuntam pe toti. S-au bucurat, s-au minunat. Bunica ta a plans de fericie 20 de minute la telefon. Daca am reusit sa o potolesc pe ea, sper sa te pot linisti si pe tine cu toate colicile si necazurile gangurite din primele luni .
 Majoritatea celor dragi au fost anuntati printr-o postare, pe un site care poarta numele de facebook (cred ca atunci cand o sa citesti asta, facebookul o sa fie ceva antic, daca o sa mai fie):

"Colectionez ganduri bune
Cunosc si am experimentat puterea gandului. Poate n-oi fie eu buna la multe lucruri, dar la transmis ganduri bune din suflet cred ca sunt o “prea-minunata”. Gandul bun e ca un bumerang: l-am oferit si mi s-a umplut inima de bucurie cand v-am vazut din nou zambind.
Cunosc si persoane (mai e necesar sa spun ca e vorba de soacra mea?! :P) care mi-au stirbit echilibru interior cu gandurile lor. Dar vorba tatalui meu: “iarta-i si sa ai pentru ei doar compasiune! compasiune, nu mila!”. E bine sa-mi mai repet asta din cand in cand..
Va spuneam ca as colectiona ganduri bune. Acum cand am pus la dospit grauntele asta mic de viata, ma simt mai vulnerabia ca oricand. As avea nevoie de provizii..si nu ma refer la mancare cu toate ca imi ocupa gandurile marea majoritate a timpului.
Un lucru care ti se spune ca nu-l vei avea niciodata, nebun sa fii sa ti-l mai doresti. O bucatica infima din inima mea a vrut sa fie “nebuna”. Inca imi tremura genunchii cand ma gandesc ca eu sunt doi. O doamna doctor mi-a spus odata in loc de cunoscutul “nu se poate, doar daca, poate…”- “minuni se intampla!” Si eu sper sa-mi tin minunea in brate…"

 Si asa o minune de 0.98 cm , a carei inimioara batea cu 148 batai pe minut si-a facut "intrarea" in lume!

De ce Tania?!

 Pentru ca Tarja ar fi greu de pronuntat :)
Inspiratia a venit de la Tarja, fosta solista a formatiei Nightwish. M-a uimit ca si tati-Theo, care nu asculta genul asta de muzica, a fost impresionat de vocea ei si a fost incantat de nume. Aveam numele cu mult inainte de a avea puiutul. Bineinteles ca nu-l puteam pronunta in varianta scandinavica, asa ca l-am adaptat.


 Astazi a fost prima zi in care am reusit sa o linistesc cu melodia:
Tarja Turunen - Oasis
Sper sa-i placa folkul si rockul, ca lui mami-Tali, dar ca sa nu fiu egoista il las si pe tati-Theo sa aiba o sansa cu house-ul lui, de fapt cu dancefloor music(cred ca asa e denumirea mai potrivita), chiar si pe unchiul-Adi cu muzica alternativa.

Cautam un al doilea nume!!!!

Numele minunii, care ne-a fost data, o sa fie Tania. Am vrea si un al doilea nume dar inca nu ne putem hotari. Orice idee din partea celor care citesc aceste randuri este binevenita. Doar sa stiti ca aveti un termen limita - 1 august! (sau daca o sa fie la fel de incapatanata ca mama ei, data o sa fie stabilita de Tania :P)
 Am vazut-o de 4 ori pana acum, gratie tehnologiei, si nici acum nu-mi vine sa cred ca nu traiesc un vis! Doar cand mai invata sa danseze o "tropotita", toate organele mele ma asigura ca e cat se poate de real visul meu :)
 Este o manuta de om, de 535g - acum 2 saptamani, dar in continua crestere dupa dimensiunea tot mai mare a burticii mele. Are bioritmul lui tati-Theo, adica in cazul lui- e fresh seara, iar dimineata trebuie sa muncesc 2 ore sa-l conving ca patul nu e cel mai minunat lucru inventat vreodata. Intre ea si tati-Theo sunt legaturi magice - il simte cand e agitat, la oricati kilometrii ar fi, si devine la fel de agitata. Dar am gasit modalitatea de a supravietui si organele mele pana la sfarsitul sarcinii- il sedam pe Theo :P Iar apoi il punem sa spuna la nesfarsit cuvintele linistitoare "stai cu tati!". Nici nu aveti idee ce efect de ceai de tei, au aceste cuvinte asupra Taniei!

Tania, apoi mami-Tali cand era mica, cu aceeasi barbie amandoua. Sper totusi ca ochisorii si genele sa fie luate de la tati-Theo!