Vestea prezentei tale, draga mea buburuza, am dat-o lui tati la o saptamana dupa ce am fost eu 100% sigura ca ti-ai inceput aventura. Nu a fost iesit din comun; la parterul firmei la care lucram, el intrebandu-ma de oferta care i se facuse; i-am spus doar ca trebuie sa tinem cont de un sufletel care o sa vina. Ochi frumosi ai lui tati s-au facut rotunzi si a inceput sa zambeasca; a fost prima data cand te-a cautat "cu raze X", s-a uitat la tine si ti-a zambit.
Apoi dupa vreo 2-3 saptamani am inceput sa-i anuntam pe toti. S-au bucurat, s-au minunat. Bunica ta a plans de fericie 20 de minute la telefon. Daca am reusit sa o potolesc pe ea, sper sa te pot linisti si pe tine cu toate colicile si necazurile gangurite din primele luni .
Majoritatea celor dragi au fost anuntati printr-o postare, pe un site care poarta numele de facebook (cred ca atunci cand o sa citesti asta, facebookul o sa fie ceva antic, daca o sa mai fie):
"Colectionez ganduri bune
Cunosc si am experimentat puterea gandului.
Poate n-oi fie eu buna la multe lucruri, dar la transmis ganduri bune
din suflet cred ca sunt o “prea-minunata”. Gandul bun e ca un bumerang:
l-am oferit si mi s-a umplut inima de bucurie cand v-am vazut din nou
zambind.
Cunosc si persoane (mai e necesar sa spun ca e vorba de soacra mea?! :P) care mi-au stirbit echilibru interior
cu gandurile lor. Dar vorba tatalui meu: “iarta-i si sa ai pentru ei
doar compasiune! compasiune, nu mila!”. E bine sa-mi mai repet asta din
cand in cand..
Va spuneam ca as colectiona ganduri bune. Acum cand
am pus la dospit grauntele asta mic de viata, ma simt mai vulnerabia ca
oricand. As avea nevoie de provizii..si nu ma refer la mancare cu toate
ca imi ocupa gandurile marea majoritate a timpului.
Un lucru care
ti se spune ca nu-l vei avea niciodata, nebun sa fii sa ti-l mai
doresti. O bucatica infima din inima mea a vrut sa fie “nebuna”. Inca
imi tremura genunchii cand ma gandesc ca eu sunt doi. O doamna doctor
mi-a spus odata in loc de cunoscutul “nu se poate, doar daca, poate…”-
“minuni se intampla!” Si eu sper sa-mi tin minunea in brate…"
Si asa o minune de 0.98 cm , a carei inimioara batea cu 148 batai pe minut si-a facut "intrarea" in lume!
